Ce este omul și care e rostul său pe pământ?

Omul este cea mai aleasă făptură văzută a lui Dumnezeu, pentru că el singur, dintre toate viețuitoarele pământului, este înzestrat cu minte înțelegătoare, cu simțuri nobile și voie liberă.

Rolul său în lume este, dar, să cunoască, să iubească și să cinstească pe Dumnezeu Atoateziditorul și Atoatețiitorul, pentru ca astfel să fie fericit, atât în viața aceasta, cât și în cea viitoare.

Se cheamă fericit în această viață sau pe pământ omul care este mulțumit în cugetul său, de sine și de starea sa.

Numim fericit în viața viitoare sau cerească pe cel care se învrednicește să se împărtășească de viața de veci.

Fericirea pământească nu este deplină, pentru că traiul oamenilor pe pâmănt este scurt și tot felul de piedici îi stau în cale, iar bucuriile pământești sunt deșarte și nestatornice. Numai fericirea cerească este deplină, pentru că este veșnică, adică fără sfârșit.

(sursa: Catehismul creștinului ortodox, Preot Ioan Mihălcescu, Editura Doxologia, Iași, 2010)

Un rost pe pământ- nașterea de prunci

Mama actuală nu mai naşte prunci mulţi, ca pe vremuri. E o atitudine înţeleaptă, e un act de egoism, e un păcat acest lucru?

În osteneala mamelor stau prezentul şi viitorul neamului… Cineva a întrebat pe un părinte: „Ce ne lipseşte ca să dăm unui om o educaţie corectă?”. Iar acesta a răspuns: „Mama!”. Că dincolo de ce dă societatea unui om, sămânţa primă este pusă în suflet de mama.

Este satul românesc de azi schimbat esenţial faţă de cel de acum cinci, şase decenii? Ce e bine în satul de azi, ce este rău?

Satul românesc a fost leagănul spiritualităţii creştine. Şi a şi rămas, de altfel. S-a pierdut, însă, starea de familie, starea pe care o simţeai, mai ales la sărbători, că întreg satul e o familie, aşa cum era mai demult…!

(sursa: Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin şi morala unei vieţi câştigate, Editura Credinţa Strămoşească, pp. 113-114)