Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului

a fost instituit în sec. IV-V, deci mai târziu decât Postul Sfintelor Paşti. Este un post al pocăinţei, dar nu cu aceeaşi intensitate ca Postul Sfintelor Paşti. Nu există în el slujbe speciale cu metanii, nu există un canon de pocăinţă precum Canonul Sfântului Andrei Criteanul, pe care îl citim în Postul Sfintelor Paşti. Desigur, orice post ne cheamă la pocăinţă, însă Postul Crăciunului îmbină pocăinţa cu milostenia şi fapta bună, la care ne îndeamnă Evangheliile dinaintea şi din timpul acestui post.

Este un post de pregătire duhovnicească, de curăţire duhovnicească, ca să primim în noi, în peştera trupului nostru şi în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume şi Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viaţa duhovnicească şi dumnezeiască. De aceea, în Catavasii se spune: „Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din Ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!“  Programul acestui post este concentrat în cuvintele citate acum, care provin dintr-o predică a Sfântului Grigorie Teologul.

Hristos, Care coboară din Ceruri, vrea să coboare în sufletele noastre, să ne lumineze viaţa noastră şi să ne ridice pe noi la viaţa duhovnicească sau cerească. Astfel, postul acesta este un post de pregătire spirituală, ca noi să devenim un templu, un sălaş al prezenţei Mântuitorului Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, ca El să ne arate astfel iubirea lui Dumnezeu Tatăl. De aceea prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului este Intrarea Maicii Domnului în biserică, la 21 noiembrie.

pentru a deveni ea însăşi templu sau „biserică sfinţită şi rai cuvântător“, cum o numesc cântările noastre liturgice. Asemenea Maicii Domnului, care prin rugăciune, curăţie şi căutarea sfinţeniei se pregăteşte să primească în ea taina Întrupării lui Dumnezeu, şi noi, creştinii, trebuie să ne pregătim, să ne curăţim, ca să devenim templu sau biserică, să devenim lăcaş în care poate să locuiască Hristos Domnul.

Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului

vedem că o sărbătoare foarte populară sau foarte cunoscută din timpul Postului Crăciunului este pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, care a trăit în secolul al IV-lea şi a îmbinat apărarea Ortodoxiei cu grija faţă de săraci, de orfani, de oamenii necăjiţi, însinguraţi şi înfriguraţi. Deci, în această perioadă a postului înţelegem că, pe lângă pregătirea noastră duhovnicească interioară, trebuie să facem şi milostenie sau să fim milostivi ca Sfântul Nicolae, dăruind altora, ca semn al iubirii noastre frăţeşti, daruri spirituale şi daruri materiale, după putinţă, iar dacă nu avem nici un dar material, măcar să oferim un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajare unui om sărac, singur şi deznădăjduit, întristat sau îndoliat.

Prin urmare, Postul Crăciunului, ca abţinere de la produse de origine animală, se uneşte cu rugăciunea şi cu împărtăşirea euharistică mai deasă, pentru sfinţirea noastră, dar şi cu milostenia, ca semn al prezenţei iubirii milostive a lui Hristos în noi. De fapt, când primeşti un dar material, ţi se umple mâna, dar când dăruieşti cu bucurie şi smerenie, ţi se umple inima de prezenţa lui Dumnezeu Cel milostiv în tine. Astfel, Postul Naşterii Domnului este perioada darurilor care se arată în milostenie şi culminează cu darurile de Crăciun, ca simbol al răspunsului nostru la multele daruri duhovniceşti pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin întruparea Sa şi prin naşterea Sa ca om în peştera Betleemului.

un loc în care să poată veni Mântuitorul Iisus Hristos sau întreaga Sfântă Treime prin harul Duhului Sfânt în inimile noastre. Ca să devenim şi noi, ca şi Maica Domnului, „biserică sfinţită şi rai cuvântător“. Să ne ajute Hristos Domnul să înţelegem această perioadă de post nu ca pe o perioadă de oprelişti sau de restricţii, ci ca timp de sporire în evlavie şi dărnicie.

dar rugăciunea unită cu milostenia ne face liberi. Când ne rugăm, ne unim cu Dumnezeu Cel necuprins şi netrecător, primind în suflet pace şi bucurie. Însă când folosim pătimaş lucrurile materiale, ne unim cu realităţi limitate şi trecătoare. Care limitează dorinţa spirituală a sufletului uman după iubire infinită şi eternă. Deci, postul adevărat este prilej de libertate duhovnicească: libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult prin rugăciune şi libertatea de a-i iubi pe semenii noştri mai mult prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, mântuirea noastră şi bucuria semenilor.

Postul este un act liber consimţit, reglementat de disciplina religioasă spre a pregăti creștinii pentru un eveniment important din istoria mântuirii şi reprezintă și o abţinere de la toate lucrurile și gândurile rele.

De ce ține 6 săptămâni?

Postul Crăciunului începe cu ziua de 15 noiembrie și ține până în 24 decembrie inclusiv. Lăsatul Secului are loc anual pe 14 noiembrie, însă, dacă această zi cade miercuri sau vineri, atunci postul începe în ziua de 14 noiembrie.

Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul.

Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului

Prin durata lui de 40 de zile, acest post aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul, scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, se menţionează în Liturgica generală, a Pr. Ene Branişte.

Durata Postului Crăciunului a fost stabilită în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, ținut sub președinția patriarhului Luca Hrisoveghi.

Această uniformizare a fost necesară deoarece la început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile, ci unii țineau un post aspru, alții mai ușor, iar unele persoane posteau numai șapte zile, în vreme ce alții șase săptămâni.

Cum a fost aleasă data de 25 decembrie?

Potrivit unei vechi tradiții, recensământul lui Cezar August, în timpul căruia Sfântul Ev. Luca ne spune că S-a născut Domnul (Lc. 2,1) a avut loc în 25 decembrie (14 Nisan), anul 754 de la fondarea Romei.

Sfântul Ioan Gură de Aur confirmă că această tradiție este foarte veche și că Nașterea Domnului ar fi fost serbată la Roma de la început în data de 25 decembrie.

Același lucru îl va afirma mai târziu și Fericitul Ieronim.

Nașterea și Botezul

Cu toate că în majoritatea comunităților creștine Crăciunul se serba în 25 decembrie. Creștinii din Orient au celebrat această sărbătoare până în secolul al IV-lea în aceeași zi cu Botezul Domnului. În 6 ianuarie, numind praznicele unite Sărbătoarea arătării Domnului sau Teofania.

După anul 375, acestea s-au serbat în Orient la date distincte, precum în celelalte comunități creștine.

Este despre trup sau despre suflet?

Unul dintre Sfinții care vorbește despre însemnătatea reală a postului Nașterii Domnului este Sfântul Tihon. Care spune despre postul adevărat că este „abținerea de la orice rău”.

Dacă vrei, creștine, să-ți fie postul folositor, atunci, postind trupește, să postești și duhovnicește și să postești întotdeauna.

„Cum pui frâu pântecelui tău, tot așa pune-l și gândurilor și patimilor tale celor rele. Să postească mintea ta de gândurile cele deșarte. Să postească mintea ta de ținerea de minte a răului. Să postească voia ta de dorirea cea rea” notează Sfântul Tihon.

Postul Crăciunului este, deci, o pregătire, o sfințire a gândurilor,

a simțirilor. A trupului și a sufletului nostru prin pocăința, prin Spovedanie și Euharistie. Prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi și a scrierilor sfinților părinți și printr-o atenție spirituală deosebită.

De ce se colindă în Postul Crăciunului?

Datina colindatului în poporul român este străveche. Chiar dacă nu poate fi precizată cu exactitate data apariţiei acestui obicei. Totuşi conţinutul poetico-literar al colindelor indică faptul că ele există dinaintea formării poporului nostru. Adică din secolul I, din vremea în care Sfântul Apostol Andrei propovăduia Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos pe teritoriul Dobrogei.

Colindul românesc, prin forma sa simplă şi prin mesajul pe care-l exprimă, este glasul sfânt al Evanghelii şi al Bisericii extins sau transmis în sufletele şi-n casele creştinilor.

De ce e perioada cadourilor?

Postul Nașterii Domnului este o perioadă dedicată dăruirii. Darurile se oferă ca milostenie pentru cei aflați în lipsuri. Darurile de Crăciun sunt simbol al răspunsului nostru la multele daruri duhovnicești. Pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin întruparea Sa.

De asemenea, această perioadă este legată de daruri datorită Sfântului Ierarh Nicolae, serbat în 6 decembrie. Care a îmbinat apărarea Ortodoxiei cu grija față de săraci, de orfani, de oamenii necăjiți, însingurați și înfrigurați.

Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului

Așadar, în acest post, pe lângă pregătirea duhovniceasca interioară, creștinul trebuie să facă și milostenie. După modelul Sfântului Nicolae, dăruind altora, ca semn al iubirii frățești, daruri spirituale și daruri materiale. Sau măcar un cuvânt bun, o mână de ajutor. O încurajarea unui om sărac, singur, deznădăjduit sau întristat.

(sursa: ziarullumina.ro și basilica.ro)