Despre pilda răbdării și morala ei

Odată, în timp ce ţinea o predică despre răbdare, un preot care venise de curând la o parohie dădu credincioşilor un exemplu:
„Îmi aduc aminte că într-o zi, de praznicul Bobotezei, venise multă lume la biserică. Se făcuse o coadă mare la aghiasmă. Eu am încercat să îi rog pe credincioşi să nu se înghesuie, să stea liniştiţi, dar era tulburare mare. Mai ales cei care vin la biserică de două-trei ori pe an erau foarte nerăbdători să ia primii. La un moment dat am văzut că în faţă era un bărbat mai solid, care turna el apă în sticlele oamenilor. A stat aşa multă vreme. Când mai ieşeam din biserică, îl vedeam turnând apă în sticle.

Despre pilda răbdării și morala ei

La un moment dat, i-am mulţumit că îl ajuta pe paracliser şi l-am întrebat:
– Dar nu te grăbeşti să mergi la casa ta?
– Ba da, părinte, cum să nu. Tot zic că mai umplu o sticlă şi plec. Dar apoi mă gândesc că, dacă plec eu, iar se face agitaţie. Aşa, văzându-mă mai solid, lumea se înghesuie mai puţin. Cred că o să plec ultimul de aici.
Şi ultimul a plecat. Aşa că, în timp ce alţii se înghesuiau să ia aghiasmă, şi se îmbrânceau de parcă erau la piaţă, un creştin a ştiut să dea exemplu de răbdare.”

Morala pildei:

„Dacă ne batem pentru aghiasmă, dacă îi călcăm pe alţii în picioare ca să ne umplem sticlele înaintea lor, nici Sfânta Împărtăşanie de am lua-o nu ne este de folos. Pe când dacă ne gândim şi la aproapele nostru, dacă îi facem loc aproapelui nostru, dacă arătăm dragoste
faţă de aproapele nostru, atunci cu adevărat aghiasma pe care o luăm ne sfinţeşte şi trupurile, şi sufletele. Atunci ne împărtăşim de harul lui Dumnezeu”.

(Sursa povestioara: Danion Vasile, Patericul mirenilor, Editura Egumenița, Galați, 2004)