Să facem din țara asta un Canaan de rugăciune

„România- un Canaan de rugăciune” este dorința și rugăciunea marelui duhovnic și voievod al monahismului românesc, Părintele Iustin Pârvu. Vă invităm să lecturați un interviu valoros al părintelui duhovnic de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă, realizat de revista Atitudini.

Părinte, spuneați că trăim într-un lagăr electronic. Chiar dacă noi nu sesizăm şi încă avem impresia că suntem liberi, într-o societate democratică. Credeți că este vreo diferență între acest lagăr şi cel comunist?

Dragii mei, nu este nicio diferență. Că este comunism sau neocomunism, că este sub Ceauşescu, sau sub Iliescu, sau sub oricare alt x-ulescu, prizonierul tot prizonier rămâne. De aici putem vedea noi arta şi dibăcia la care au ajuns aceşti stăpâni ai lumii.

După cum au reuşit sa transpună în mințile noastre comunismul drept democrație, cenzura drept libertate, încât au ajuns să desăvârşească această artă demonică, arta minciunii. Trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării. Încât nimic nu mai e autentic, nici noi, ca persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumăm, toate sunt modificate şi nefireşti.

România- un Canaan de rugăciune

Se lucrează cu informarea şi dezinformarea în aşa grad, încât nici tu nu mai ştii care este partea reală a lucrurilor. Ca să distingi azi adevărul de minciună e greu şi pentru oamenii duhovniceşti şi cât de cât aşezați. Este nevoie de o mare atenție şi trezvie, să ne cunoaştem inamicul ce ne stă înainte. Este însuşi tatăl minciunii şi îşi adună în laboratorul minciunii toate uneltele acestea prin care lucrează şi pe care le compromite neîncetat.

Ei folosesc astfel de tehnici pentru un scop foarte important „să inducă confuzia ”, aceasta este o armă importantă a sionismului internațional. Prin îndoială şi confuzie anulezi tot, chiar orice fundament care a stat la baza unei civilizații.

Adică este o descompunere şi morală, şi spirituală a omului, încât el nu mai există ca ființă umană. Este o depersonalizare a ființei umane. Acesta a fost de altfel şi scopul lor, de a aduce omenirea într-un stadiu de neîncredere.

Diavolul, vrăjmaşul de moarte al omului, a reuşit să îl dezmoştenească pe om de toate calitățile cu care a fost înzestrat în rai.

Dar cum poate reuşi fără voia noastră?

Păi, desigur că prin voia noastră; prin neascultarea noastră de poruncile lui Dumnezeu, am lăsat portițe deschise pentru tatăl minciunii.

Cine mai ține azi seama pentru ce înălțime duhovnicească am fost creați şi de ce bogăție ne facem lipsiți prin neascultarea noastră?

Cine mai ascultă de sfaturile Părinților Bisericii?

Dacă nu suntem într-un rost duhovnicesc, nu ne aflăm pe o axă bună. Degeaba avem noi rațiuni drepte şi logice, dacă nu îşi au rostul duhovnicesc, sunt fără valoare; nu eşti acoperit de har. 

Discernământul este sarea Harului dumnezeiesc. Ei amestecă lucrurile şi prezintă unele informații reale, unele false, astfel încât să ne slăbească puterea de a discerne. Acesta este, de altfel, scopul lor demonic.

Dacă ajungi să fii prizonierul unei reeducări a minții, cum reuşeşti să mai evadezi?

Cea mai comună metodă de reeducare, folosită atât de comunişti, cât şi de stăpânitorii de azi, de altfel aceiaşi securişti doar cu altă pălărie, este metoda şedințelor.

Înainte erau şedințele de partid, acum sunt şedințe culturale sau simpozioane. În momentul în care a intrat în presa aceasta a şedințelor şi a strângerilor de mâini, omul începe deja să aibă îndoieli. Să renunțe la crezul său de o viață şi astfel să îmbrățişeze doctrina partidului.

Nu deodată. Azi, mâine, poimâine, încet-încet, începe să îşi facă loc în suflet schimbarea concepțiilor pe care le aveai şi aşa toată ciocăneala asta a lor are până la urmă un rezultat pozitiv pentru ei. Chiar dacă la început pare o tactică banală.

Ei conduc lumea din umbră, cu un nucleu de oameni, o elită a întunericului şi a răutății. Şi noi, dacă am crea o elită duhovnicească am mai putea realiza ceva şi să le stăm împotrivă.

Mai e posibil aşa ceva, când frâiele națiunii noastre sunt în mâinile altora?

România la ora actuală nu mai este condusă de români, ci de străini, în special evrei şi unguri. Aceștia au găsit în țara noastră o gazdă plăcută din toate punctele de vedere; din punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere al laşității românului.

Îți dă şi papucul din picioare, numai să îl laşi în pace acolo să trăiască liniştit în noroiul şi în greutatea lui. Şi în special aici în Moldova, mai aproape de Răsărit, este o invazie de evrei. Ca astfel să poată avea ei un atuu în privința succesului lor iudaic, să poată avea trecere din zona Occidentului spre Răsărit.

România- un Canaan de rugăciune

Pentru că toate mişcările politice şi teritoriale nu sunt altceva decât un interes viu pentru viitorul lor. Nu un viitor de 10-15 ani, ci un viitor cu o perspectivă şi de peste 50 de ani. Viitor pe care să-l aibă la îndemână şi să îl pună la dispoziția neamului lor, spre realizarea unui guvern unic mondial.

Citeam într-o carte câteva metode de manipulare evreieşti. Primul secret sionist este să deruteze cu zvonul opinia publică. Al doilea secret: a înmulți aşa de tare defectele poporului, obişnuințele, pasiunile, relațiile vieții în comun încât să nu se mai înțeleagă unii cu alții. Iată rostul minciunii evreieşti.

România- un Canaan de rugăciune

Şi care credeți că ar fi rolul ungurilor la noi în țară de ocupă funcții atât de importante în fiecare guvernare?

La noi în țară au condus şi vor conduce minoritățile. Dar nu numai la noi în țară, toate conducerile mari ale lumii sunt dirijate tot de minorități. Ruşii, de pildă, sunt conduşi în cea mai mare parte de evrei. Americanii, tot de evrei.

Pentru că aceste două imperii mari pe care se bazează sunt forța lor militară. Mafia masonică ține Rusia şi America aşa, față în față:

„când prieteni, când duşmani, când binevoitori, când răuvoitori, când în cântece frățeşti, când în cântece duşmăneşti.”

Dacă ai să găseşti nişte români puşi în guvern, aceia sunt la ministerele cele mai neînsemnate, la ape, în agricultură, pe la aviație. Ungurii niciodată nu ne-au putut avea în sufletul lor şi nici nu ne vor avea, pentru că e ura acestei rase mongole împotriva rasei latine. 

Dacă am avea nişte oameni de jertfă, poate am avea şi altă soartă, dar bineînțeles că aceşti oameni sunt repede lichidați sau intimidați. Şi cei care ar mai putea face ceva sunt de altfel oameni foarte obosiți, fiind suprasolicitați.

Asta face parte tot din planul lor, să obosească nația în aşa fel încât să nu mai poată gândi limpede şi să doarmă în momentele cele mai importante. În parlament, de pildă, vorbeşte unul, ceilalți sforăie. Şi apoi se întreabă oare când o fi trecut legea cutare? Şi ajung să banalizeze lucruril

Asistăm acum la o demascare a masonilor şi a societăților masonice şi ei înşişi încep să îşi facă lucrările cunoscute. Cum se explică aceasta?

Păi, la ce să mai stea ascunşi, dacă şi-au atins țelul? Acum conduc lumea şi mai trebuie şi să ni le închinăm. Acum nu mai au niciun secret.

Spuneați mai devreme de şedințele de partid care au rostul de a ne reeduca. Acelaşi lucru este valabil şi pentru întrunirile ecumeniste? Adică se poate întâmpla ca să participi inițial la aceste întruniri cu intenții bune, şi să ajungi să te trezeşti ecumenist?

Păi ei asta şi urmăresc, aici e şi înşelătoria. Îți prezintă lucrurile cu înşelăciune, ca şi cum ei ar fi doritori de pace şi plini de iubire, dar în spate se ascunde dorința demonică, supusă sistemului politic, de a denatura adevărul, de a-ți perverti credința. Nimic nu se începe fără reuşită. 

Dacă din planul sionist au făcut parte aceste întruniri ecumeniste, asta înseamnă că ele au şi un scop precis, pe care, de altfel, îl vor şi atinge. Ei întâi fac pacea şi după aceea războiul. Totul este foarte calculat cu câteva decenii înainte.

La ora actuală este o lucrare mare de înşelăciune. Aşa cum pescarul, de pildă, la pescuit are o

Dacă într-adevăr ar avea nişte scopuri sincere şi nobile aceste adunări ecumeniste, nu s-ar întruni în hotelurile cele mai luxoase sau în locurile cele mai pline de erezii şi păgânisme. Noi cunoaştem cele şapte soboare ecumenice, aceste sinoade erau în puterea harului lui Dumnezeu. Făceau privegheri îndelungi, cu post şi nevoință, liturghie, şi abia apoi se făcea conferința comună, unde dezbăteau toate problemele.

Pentru întâlnirile acestea erau alese locurile dintre cele mai simple, cele mai modeste, cu încărcătură duhovnicească. Pentru că se adunau acolo să vorbească în cinstea suferințelor, în cinstea chinurilor şi a necazurilor prin care au trecut generațiile acestea. Păi noi, dacă ne pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese, cu ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum.

Nu ați văzut cum se bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească înaintaşii mai degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în zidul acela, desigur un act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la baza adevărului iudaic şi întreține respectul şi evlavia.

Noi îndată punem mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste tradiție, peste bogăția istorică şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă „noi trăim acum alte vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni „deştepți”, „evoluăm” altfel şi, de fapt, ne deformăm.

Toată această falsitate care a apărut în lumea noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi convingerile unui neam.

Şi noi, când facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli un respect față de eroi, martiri, mărturisitori. Nu trebuie compromisă jertfa şi lucrarea lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor, atâta timp cât toată viața lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în țara noastră.

Dar se fac studii de martirologie tot în hoteluri, tot cu străini, al căror neam a torturat pe martirii noştri. Străinul îşi expune teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne batem joc de suferința unui neam întreg.

Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi cum te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui Dumnezeu cu mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este un parfum ortodox. 

Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei şi-au jertfit viața lor, au stat înghețați în celule, înfometați, maltratați şi câte şi mai câte metode de tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a scos nevătămați.

La astfel de înşelare şi minciună cum trebuie să reacționăm?

Trebuie să reacționăm, măi, cât mai „latin”. Pentru că latinul nu contemplă apa care se duce la vale, şi în urma lui e prăpădul. Latinul acționează.

Cu toții avem mare vină, pentru că nu ne facem datoria la timp. Fiecare poate şi e dator să contribuie cu ceva ca să scoată din noroiul acesta al străinilor şi ereticilor adevărul la suprafață. Măcar un paraclis să ne silim să facem şi noi, o metanie bătută din neputința noastră.

Noi nu trebuie să căutăm soluții lumeşti, dar fiecare să mărturisească şi să lucreze după putere la locul în care este, şi Domnul va da soluția. Domnul este cel care aduce roadele şi El le rânduieşte pe toate, noi numai să ne aflăm lucrând țarina şi ogorul. Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a oamenilor.

Este nevoie de un număr mare de rugători, astfel încât să se simtă puterea rugăciunii şi să ardă planurile antihriştilor.

România- un Canaan de rugăciune

Dar în  acelaşi timp este un pericol şi de-a dreapta, de a cădea în zelotismul imatur care să ne conducă la schisme sau alte rătăciri. După cum ştim că a procedat Părintele Nichita de la mănăstirea Brâncoveni, despre care se tot discută. De acest pericol cum să ne păzim?

Este o încercare de a da o lovitură unității Bisericii noastre. Pentru că toate aceste atitudini extreme, care nu au altă finalitate decât fărâmițarea în alte şi alte schisme, sunt lucrarea tot a securității. Aceasta şi-a infiltrat oamenii spre a realiza această dezbinare. Iar bieții creştini naivi, sau creduli, cad în plasa lor.

Dar ca să faci un astfel de act, este nevoie şi de puțină mândrie, să te crezi tu puțin mai special, vrednic de harul şi mântuirea lui Dumnezeu. Toate aceste biserici schismatice şi rătăcite pot reveni la Trupul Bisericii din care s-au desprins, doar atunci când capii lor îşi vor înmuia cerbicele şi se vor smeri să recunoască adevărul. Dar cum să îşi piardă ei scaunele şi autoritatea? Doar aşa am mai putea nădăjdui la o revenire a lor.

Părintele Nichita era un duhovnic deosebit. Aduna oameni în jurul lui şi îi învăța o conduită bună. Dar uneori se poate ca şi din cauza mândriei să aluneci. Mai greu este că după tine se duc valuri şi valuri de ucenici, şi te faci pricină şi începătură a căderii şi altor suflete.

Încrederea în propriile forțe şi propriile cunoştințe mereu a dat greş. Părintele Nichita este victimă a propriei sale înşelări. Ce înseamnă a minți? A te ascunde în spatele unui adevăr. Şi atunci când stai cu spatele la adevăr, ce să mai vezi?

Cum să prindem puterea de a ne ruga atunci când suntem prigoniți? Sau în cazul în care suntem victime ale unui control al minții sau psihotronic?

Dacă noi am avea o stare de rugăciune cum se cuvine unui creştin. Am avea puterea să întoarcem răul spre bine.

Să facem din țara asta un Canaan de rugăciune. Iar dacă vom avea smerenie, Dumnezeu ne va învrednici şi de darul rugăciunii. Aceasta o să ridice solzii de pe ochii minții. 

Dar o smerenie îmbrăcată în haina demnității, o smerenie nesupusă potrivnicilor lui Hristos. Aceasta ne va acoperi şi vom trece prin cuptorul cel de foc al ispitelor, nevătămați.

(extras din nr. 13, revista Atitudini*, interviu realizat de monahia Fotini, 18 octombrie, 2010).

*Revista Atitudini este o publicație oficială ce aparține Mănăstirii Paltin-Petru Vodă