Sfântul Ioan Maximovici despre Botezul Domnului

Astăzi firea apelor se sfinţeşte. La Epifanie, adică la Botezul Domnului, se săvârşeşte în fiecare an o mare minune. Duhul Sfânt, pogorându-Se deasupra apei, îi schimbă însuşirile fireşti. Ea devine nestricăcioasă, adică nu este supusă stricăciunii. Rămâne limpede şi proaspătă mulţi ani la rând, primeşte harul vindecării bolilor, al izgonirii diavolilor şi a oricărei puteri potrivnice. Îi păzeşte pe oameni şi casele lor de orice primejdie, sfinţeşte diferite obiecte, folosite în biserică sau în casă.

De aceea, creştinii ortodocşi gustă cu evlavie din apa sfinţită – aghiasmă mare, cum o numesc grecii.

Trebuie să avem întotdeauna în casă destulă aghiasmă mare. Ca să ne ajungă întregul an şi s-o folosim la orice trebuinţă – la boală. Când plecăm în călătorie. Când avem o stare de nelinişte. Când cei ce învaţă merg la examene.

Bine fac cei ce beau zilnic, înainte de a mânca, puţină apă sfinţită. Ea ne întăreşte puterile sufleteşti, desigur, dacă facem aceasta cu rugăciune şi evlavie. Iar nu să aşteptăm de la ea pur şi simplu o acţiune mecanică.

Sfântul Ioan Maximovici despre Botezul Domnului

Fiecare preot trebuie să aibă grijă ca să sfinţească o cantitate suficientă de apă pentru biserica sa, ca să o aibă pe parcursul întregului an, pentru orice trebuinţe şi pentru a o împărţi celor ce cer, iar enoriaşii trebuie ca de Bobotează să-şi facă provizii de apă sfinţită pentru întregul an şi chiar pentru anii următori. Amin.

Sfântul Ioan Maximovici despre Botezul Domnului

Domnul nostru Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din Egipt, vieţuia în Galileea. În cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tăinuindu-şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale. Până la vârsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, să aibă rânduiala de dascăl sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos, până la aceşti ani, nu a început propovăduirile Sale. Nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu şi Arhiereul cel mare. Care a străbătut cerurile până ce s-a împlinit numărul anilor Lui.

El vieţuia în Nazaret,

cu Preacurata Sa Maică şi cu Iosif, părutul Său tată, care era lucrător de lemn şi cu care lucra împreună. După moartea lui Iosif, singur Domnul făcea acel lucru de mână. Câştigând prin osteneală, hrana pentru El şi pentru prea iubita Sa maică, ca să ne înveţe pe noi a nu ne lenevi şi nici a mânca pâinea în zadar.

Apoi, împlinindu-se cei 30 de ani şi venind vremea dumnezeieştii Lui arătări – precum zice Evanghelia –, ca să se arate lui Israel. – A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimiţându-l pe el ca să boteze cu apă. Deci, i-a pus un semn încredinţat după care putea să cunoască pe Mesia, Cel care a venit în lume. Precum singur Botezătorul întru a sa bună vestire spune, zicând: Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorându-se şi rămânând peste El, Acela este cel ce botează cu Duh Sfânt.

Sfântul Ioan Maximovici despre Botezul Domnului

Deci, ascultând Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit în părţile Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, întru iertarea păcatelor. Pentru că el era acela de care mai înainte a zis Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Deci, veneau la dânsul toată latura Iudeei şi a Ierusalimului. Și se botezau toţi de la dânsul, în râul Iordanului, mărturisindu-şi păcatele. Atunci a venit şi Iisus din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan. El a venit într-acea vreme, după ce Ioan spusese mai înainte poporului despre El, zicând: Vine în urma mea Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt.

A venit Iisus ca să Se boteze

După aceste cuvinte, a venit Iisus ca să Se boteze, cu toate că nu-I trebuia aceasta, ca unul Care era preacurat, fiind născut din Preacurata şi Preasfânta Fecioară. El însuşi fiind izvorul a toată curăţia şi sfinţenia.

Însă Cel ce a luat asupra Sa păcatele a toată lumea a venit la râu ca să le spele pe ele cu Botezul. A venit la ape ca să sfinţească firea lor. A venit să Se boteze ca să ne pregătească nouă baia sfântului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta să fie pentru dânsul martor nemincinos, văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe Care-L boteza şi auzind glasul Tatălui de sus.

Iar Ioan se sfia de El,

zicând: Eu am trebuinţă să mă botez de Tine şi Tu vii la mine. Căci Ioan cu duhul L-a cunoscut pe El. Pentru că mai înainte cu 30 de ani a săltat de bucurie în pântecele maicii sale. Deci, avea trebuinţă de botezul Lui, ca cel ce era în păcatul neascultării, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc.

Iar Domnul a zis: Lasă acum, că aşa se cade a împlini toată dreptatea. Prin dreptate înţelege aici Sfântul Ioan Gură de Aur poruncile lui Dumnezeu. Ca şi cum ar fi zis: „De vreme ce toate câte le porunceşte legea le-am săvârşit şi singură aceasta a rămas, adică să Mă botez; deci, Mi Se cade să o săvârşesc şi pe aceasta”. Iar botezul lui Ioan era porunca lui Dumnezeu, precum el zice: Cel ce m-a trimis ca să botez cu apă, Acela mi-a zis.

„A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan”.

Deci, cine l-a trimis? Arătat este că a fost însuşi Dumnezeu, cum zice însăşi Scriptura: „A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan”. Deci, Iisus, fiind în vârstă de 30 de ani, S-a botezat pentru că omul de la această vârstă se pleacă cu înlesnire către tot păcatul.

Aşa grăiau Ioan Gură de Aur şi Teofilact, cum că cea dintâi vârstă a copilăriei are multă neştiinţă şi zburdălnicie, a doua vârstă, a tinereţilor, se aprinde de poftă trupească. Iar vârsta de 30 de ani, a bărbatului desăvârşit, este a iubirii de aur, a măririi deşarte, a iuţimii, a mâniei şi a tuturor păcatelor.

Sfântul Ioan Maximovici despre Botezul Domnului

Pentru aceasta Hristos Domnul a aşteptat botezul până la această vârstă, ca să împlinească legea cu toate vârstele. Să sfinţească firea noastră şi să ne dea putere, ca să biruim patimile şi să ne ferim de păcatele cele de moarte. Iar după Botezul Său, Domnul a ieşit îndată din apă, adică n-a zăbovit; căci se povesteşte că Sfântul Ioan Botezătorul, pe fiecare om care se boteza de dânsul, îl afunda până la cap. Îl ţinea astfel până ce-şi mărturisea toate păcatele sale şi numai după aceea îi afunda şi capul şi îl lăsa să iasă din apă. Pentru aceasta, zice Evanghelia, că a ieşit îndată din apă. Şi ieşind Domnul din râu, I s-au deschis cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât spre Domnul, Cel ce S-a botezat, arătându-Se în chip de porumbel.

Precum în zilele lui Noe,

porumbiţa a vestit micşorarea apelor, tot asemenea şi încetarea înecării păcatului a însemnat-o porumbelul.

Iar Duhul Sfânt s-a arătat în chip de porumbel, pentru că acea pasăre este curată, blândă, iubitoare de oameni, fără de răutate şi nu stă în locuri necurate. Tot asemenea şi Duhul Sfânt este izvorul curăţiei. Noianul iubirii de oameni, învăţătorul blândeţii. Rânduitorul binelui şi fuge de la cel care şe tăvăleşte în tina cea necurată a păcatului, fără de pocăinţă.

Pogorându-Se Duhul Sfânt ca un porumbel spre Domnul nostru

Şi pogorându-Se Duhul Sfânt ca un porumbel spre Domnul nostru Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Aceluia deci, se cuvine mărirea şi stăpânirea, în vecii vecilor. Amin.

Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lu­mina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoştinţă Te lăudăm. Venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina Cea Neapropiată. (Condacul Bobotezei)

(sursa doxologia.ro)