Produsele mănăstirești- darul suprem al călugărilor

Darurile lui Dumnezeu valorificate în produsele mănăstirești sunt darul suprem al călugărilor

Produsele mănăstirești- darul suprem al călugărilor sunt obținute cu trudă, dedicate, post, muncă și rugăciune

„…Dacă cineva nu vrea să lucreze, (acela) nici să nu mănânce.” (II Tes. 3, 10). Sunt cuvintele Sfântului Apostol Pavel care îi îndeamnă pe creștini din Tesalonic să muncească pentru hrana cea de toate zilele. Aceste cuvinte însă sunt cele care ghidează și viața nevoitorilor din mănăstirile creștine de pretutindeni. Însă aceste învătățuri nu sunt îndeplinite în Mănăstiri doar formal, ci cu dedicare, cu trudă, împletite cu post și rugăciune neîncetată.

Pornind de la aceste cuvinte, am dori să subliniem ideea noastră de a promova produsele realizate de maici și călugări în Sfintele Mănăstiri din România, și, de va fi voia lui Dumnezeu chiar și din Mănăstirile de peste hotare în viitor.

Înainte de toate vrem să punem la îndemâna tuturor produse preparate manual, după reţete cu rădăcini în vechile leacuri tradiţionale şi mănăstireşti. Apoi dorim să promovăm produsele noastre 100% românești și, nu în ultimul rând, prin această modalitate să sprijinim munca și truda nevoitorilor din mănăstiri.

Produsele mănăstirești- darul suprem al călugărilor

Însă nu doar despre ideea noastră de a promova aceste produse mănăstirești, pe care le considerăm a fi darurile călugărilor pentru menținerea stării de bine a sănătății oamenilor cu ajutorul produselor naturale vrem să scriem în acest prim articol. Ne mai dorim să evidențiem și despre ce reprezintă munca și rugăciunea, despre cât de mult bine pot face acestea dacă sunt împletite și practicate împreună atât trupului cât și sufletului.

Despre muncă s-a scris foarte mult, încă din Vechiul Testament, Dumnezeu a dat omului poruncă să muncească: „..în dureri te vei hrăni..” (Fc. 3,  17) și „Întru sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea…” (Fc. 3,  19). Drept modele avem mulți drepți ai Vechiului Testament care în urma trudirii și ostenelilor lor au primit și binecuvântare și ajutor.

Produsele mănăstirești- darul suprem al călugărilor

Și în Noul Testament suntem învățați de Mântuitorul Iisus Hristos să ne nevoim, dar nu oricum ci doar atât cât este necesar să asigurăm traiul zilnic. Sfântul Apostol Pavel dorind să atragă atenția comunităților de creștini din Tesalonic asupra unor obiceiuri pe care unii din credincioși o adoptaseră, să se dedice doar participării la slujbe fără a mai desfășura altă activitate de muncă, le scrie celor care nu s-au abătut de la această dreaptă învățătură, următorul cuvânt de întărire:

„Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.

Căci voi înşivă ştiţi cum trebuie să vă asemănaţi nouă, că noi n-am umblat fără rânduială între voi,

Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.

Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înşine pildă vouă, spre a ne urma.

Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce.

Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind.

Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor.

Iar voi, fraţilor, nu pregetaţi să faceţi ce e bine.” (II Tes. 3, 6-13)

Produsele mănăstirești- darul suprem al călugărilor

Iată cum Sfântul Apostol Pavel ne învață să ținem un echilibru între muncă și rugăciune pentru pâinea noastră cea de toată zilele. Prin acest echilibru putem spune că de fapt prin tot ceea ce facem să nu uităm mai înainte de toate să cerem binecuvântare de la Dumnezeu pentru acțiunile noastre. Scopul binecuvântării lui Dumnezeu este ca dacă acțiunile noastre sunt bune să aducă roade bune atât pentru noi cât și pentru cei din jurul nostru. Totodată, binecuvântarea lui Dumnezeu are ca rol dacă acțiunile noastre ar putea să ne afecteze negativ pe noi sau pe cei din jurul nostru să ne oprească Dumnezeu din acest lucru.

Rugăciunea am putea spune că face parte din noi. Omul a fost creat, spre deosebire de restul vietăților, atât cu trup cât și cu suflet, atât inteligibil cât și sensibil, iar rugăciunea se poate reflecta atât prin gând și vorbire cât și prin faptele noastre.

Tot Sfântul Apostol Pavel ne spune „Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.” (I Tes. 5, 17-18). Cu alte cuvinte rugăciunea trebuie să însoțească fiecare pas al vieții noastre. Poate am putea spune că este activitatea principală, trăirea și simțirea celor care se nevoiesc pe cărarea mântuirii și în special  a nevoitorilor din mănăstiri.

Produsele mănăstirești- darul suprem al călugărilor

Despre rugăciune ne învață Sfinții Părinți că este de cerere, de mulțumire și de slavă. În general, omul modern are tendința să se oprească la rugăciunea de cerere, dar adevărați trăitori ai credinței creștine practică și trăiesc rugăciunile de mulțumire și slăvire a lui Dumnezeu.

Monahii și monahiile se îndeletnicesc cu Rugăciunea inimii, despre care s-au scris cărți întregi, articole și s-a discutat și se discută îndelung. Totuși ne vom opri asupra cuvintelor starețului Efrem Filotheitul. Aceste cuvinte sunt preluate de revista Familia Ortodoxă, care ne spunea despre rugăciunea neîncetată a inimii că este medicamentul inimii. Rugăciunea este metoda prin care ne curățăm de păcate și de gânduri. Aceasta ne ajută să facem față ispitelor și încercărilor vieții. (Familia Ortodoxă, iunie, nr. 6 (101)/2017, pag. 41).

Dacă îi dăm de lucru trupului prin munca și activitatea pe care o desfășurăm zilnic, să îi dăm de lucru și minții. De la minte să dăm muncă și inimii noastre. Munca pentru acestea este post la bună vreme și rugăciune neîncetată. Rezultatul obținut prin „tăcerea buzelor” înseamnă „lipsa îndrăznelii și a mândriei” (op. citată, pag. 49).

Produsele mănăstirești- darul suprem al călugărilor

Este de fapt spre ceea ce monahii și monahiile tind prin retragerea din lume și nevoința în sfintele mănăstiri. Unii nevoitori și mai curajoși tind spre trăirea în pustiu, departe de „poluarea” și zgomotul omului modern. De aceea, produsele obținute de călugări în mânăstiri sunt obținute „eco”, „bio”, adică natural.

Acestea provin din recolta pe care o obțin în apropierea grădinilor mănăstirii sau din pădurile aflate în apropiere. Aceste recolte sunt atât cât îngăduie Dumnezeu, nu forțat, nu tratat cu chimicale, departe de mediul poluat al orașelor. Aceste produse nu sunt că sunt „eco”, „bio” ci sunt și binecuvântate de Dumnezeu. Binecuvântarea vine prin postul, nevoința și rugăciunile monahiilor și monahiilor. Aceștia prin ascultarea rânduită în mănăstire desfășoară activitatea cu binecuvântare.

Produsele mănăstirești- darul suprem al călugărilor

De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că dedicarea în muncă nu trebuie exagerată. În ziua de azi se tinde spre degradarea, denaturarea sensului muncii. Activitățile corporatiste deși solicită de multe ori în aparență munca în echipă, rezultatul este tot munca individuală, „anostă și depersonalizată în biroul-cutie corporatist” al unei companii. (op. citată, pag. 66)

Mai explicit, munca exagerată fără rugăciune poate avea efecte negative asupra vieții omului. Aceste efecte se resimt în timp prin stări de depresie, anxietate, izolare și chiar tentative de suicid sau moarte. Revista Familia Ortodoxă a dedicat 2 articole despre denaturarea muncii și cum afectează aceasta viața omului și a familiei. (Familia Ortodoxă, mai-iunie, nr. 5-6 (100-101)/ 2017).

E bine, aşadar, ca viața noastră să aibă la temelie credința, nădejdea și dragostea în Dumnezeu și față de aproapele. Orice activitate desfășurăm să o facem mereu cu gândul bun. Să avem intenția de a face bine atât nouă cât și apropiațiilor noștri.

Să cuprindem în rugăciunile noastre pe tot omul, să ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru pace, liniște, bună-sporire și binecuvântare. Să nu uităm să îi aducem și mulțumire atât prin gând, vorbă cât și prin faptă.

Florentina Aenoaei

Surse bibliografice:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuangita, redactată și adnotată de Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania. Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2018

2. Familia Ortodoxă, mai 2017, nr. 5 (100)

3. Familia Ortodoxă, iunie 2017, nr. 6 (101)