Nu vă îngrijiţi de ziua următoare

Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale

Nu vă îngrijiţi de ziua următoare

Unei văduve i-a luat foc casa în care locuia. A reușit să își scoată copiii la timp, dar nu a apucat să își scoată și lucrurile. Totul a fost înghițit de foc.

Femeia a petrecut noaptea în rugăciune, cerându-I Domnului să o ajute să facă rost de o altă casă. Noaptea, în vis, a auzit o voce care i-a spus:
– Dimineată să mergi la biserică și să îi spui părintelui ce ți s-a întâmplat. Să ceri ajutor pentru casă.
Când s-a trezit din somn, femeia s-a dus să vorbească cu preotul.

Acesta i-a spus:

– Azi o să vină la mine un om bogat. A avut mai de mult niște ispite, dar cu rugăciune a trecut cu bine prin ele. De atunci e foarte săritor. Când îi spun să ajute pe cineva, o face imediat. Să vedem dacă te poate ajuta cu ceva.
Bogatul a venit și, auzind de necazul femeii, s-a hotărât să o ajute:
– Mama mea a murit acum o lună. A rămas un apartament gol, în care nu stă nimeni. O să puteți sta acolo. Facem actele cât de curând. Să fie pomană.

Nu vă îngrijiţi de ziua următoare

Când i-a spus soției sale că i-a dat apartamentul femeii văduve, ea s-a supărat.
– Nu, nu o să îi dai nimic. O să stea acolo cât vrea, nu îi luăm chirie, dar nu vreau să faci pomană un apartament. Cine știe când o să avem nevoie de el.
Dar bărbatul era hotărât:
– Nu, i-am spus că îl dau, pomana e făcută. Nu pot să o iau înapoi.

Nu vă îngrijiţi de ziua următoare

Noaptea, femeia sa L-a visat pe Hristos care i-a spus:
– Lasă-l pe bărbatul tău să dea văduvei casa. La cât e de necăjită, ajutorul vostru ar însemna foarte mult pentru ea.
Când s-a sculat, femeia i-a spus soțului ei:
– Nu mă supăram dacă, înainte de a-i da casa femeii, îmi cereai și mie părerea. M-a supărat faptul că nu mi-ai spus mai înainte. Acum, ce să zic, după visul pe care l-am avut aseară, sunt convinsă că e bine să îi faci actele femeii. Și i-a povestit bărbatului ce visase.
– Mai mult, de acum o să îi dăm femeii niște bani în fiecare lună, ca să îi fie mai usor să își crească copiii.

S-au dus amândoi să vorbească cu văduva.

Aceasta le-a mulțumit pentru casă, dar bani nu a vrut să primească:
– Mie Hristos mi-a spus să cer ajutor pentru casă, nu pentru altceva. Mi-ați făcut o mare bucurie cu casa. Dar bani nu îmi trebuie. Cât sunt în putere, dacă muncesc tot timpul, am destul ca să îmi cresc copiii. Ajutați-i pe alții dacă vreți, sunt destui oameni și mai săraci decât noi, spuse femeia.
Soția bogatului s-a mirat auzind aceste cuvinte. Și-a dat seama că, pe cât erau de mari greutățile prin care trecea văduva, pe atât de mare era și credința ei. Si luând aminte la înțelepciunea văduvei, soția bogatului și-a vândut toate bijuteriile și i-a dat preotului banii ca să îi împartă la săraci. Și-a dat seama că mai multă nevoie are un sărac de o bucată de pâine decât ea de o bijuterie

Sursa povestioara: Danion Vasile, Patericul mirenilor, Editura Egumenița, Galați, 2004.