Alimentația rațională a omului sănătos

Alimentația rațională a omului sănătos

Alimentaţie raţională înseamnă asigurarea optimă a organismului cu energie şi substanţe nutritive în diferite stări fiziologice şi condiţii de mediu, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.

Trebuie să menţionăm că complexitatea relaţiei dintre om şi aliment face ca raţionalizarea alimentaţiei să fie una dintre cele mai grele probleme medico-sociale. În acţiunea de trecere la o alimentaţie fundamentată ştiinţific, medicul trebuie să realizeze convergenţa principalelor forme de manifestare a legăturii dintre om şi produsele alimentare.

În concepţia lui Hipocrate, alimentaţia influenţează viaţa atât a omului bolnav, cât şi a celui sănătos: „Sunt convins că orice medic care studiază natura umană trebuie să caute cu grijă raporturile existente între om, aliment şi băuturile folosite… şi ce influenţă exercită ele asupra lui” (Hipocrate, „De l’ancienne medecine”). în lucrarea sa „Despre regim”, Hipocrate defineşte, de fapt, raţia de întreţinere (în epoca noastră este redată cu ajutorul caloriilor): „Dacă reuşim să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentaţie şi exerciţiile fizice, astfel încât să nu fie nici mai mult, nici mai puţin, am reuşit să descoperim mijlocul de întreţinere a sănătăţii”.

Hipocarte consideră că „hrana este necesară, întrucât alimentul conţine părţi din tot ce există în corpul omului” şi „cel care vrea să scrie despre regimul alimentar trebuie să cunoască bine omul; trebuie să cunoască bine toate alimentele ce intră într-un regim, proprietăţile lor naturale sau dobândite în urma pregătirii de către om”. După el, alimentele şi exerciţiile fizice sunt doi poli opuşi, care concurează la întreţinerea sănătăţii. Aici se găsesc, de fapt, ideile echilibrului dintre ceea ce primeşte şi ceea ce cheltuieşte organismul, promovate de alimentaţia nutriţională din zilele noastre. El insistă asupra importanţei alimentaţiei omului sănătos, întrucât de aceasta depind dezvoltarea fizică, forţa şi aptitudinea pentru spor.

Particularitătile raţiei alimentare:

• Alimentaţia trebuie să fie suficientă cantitativ, adică să asigure cantitatea necesară de energie, prin respectarea condiţiilor sanitare in timpul transportării, păstrării şi preparării culinare a produselor alimentare, pentru a asigura cantitatea necesară in menţinerea unei greutăţi adecvate a corpului, cat mai aproape de cea ideală.
• Prevenirea nocivităţii alimentelor şi evitarea consumului unui produs alimentar insalubru.
• Să aibă o calitate adecvată, adică să conţină toate substanţele nutritive – proteine, lipide, glucide, vitamine, săruri minerale – in cantităţi bine echilibrate; să se respecte o proporţie justă a alimentelor şi a substanţelor nutritive.
• Să se respecte regimul alimentar raţional. Adică, la anumite intervale de timp şi strict respectate.
• Să se asigure o bună stare de nutriţie, folosirea maximă a substanţelor nutritive prin prepararea culinară bună a alimentelor.
• Proprietăţile organoleptice ale produselor alimentare să corespundă cu deprinderile consumatorului.
• Să se respecte moderaţia (fară exces de sare, zahăr, grăsimi).

Necesarul energetic al organismului uman

Viaţa, cu toate formele de manifestare, cere un consum permanent de energie, pentru satisfacerea mai multor necesităţi:

• sinteza de substanţe pentru creşterea organismului în dezvoltare;
• activitatea permanentă a muşchilor respiratori şi ai inimii;
• contracţiile, voluntare şi involuntare, ale musculaturii striate şi netede;
• activitatea de secreţie şi excreţie;
• menţinerea temperaturii constante a corpului;
• repararea uzurilor.

Tradiţional, consumul de energie şi valoarea energetică a alimentelor se măsoară şi se exprimă in calorii – kilocalorii. 1 kcal reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru creşterea temperaturii unui litru de apă cu un grad Celsius (de la 15° la 16° C). În ultima perioadă există tendinţa de a se folosi o altă unitate de măsură, mai adecvată, joule – kilojouli. Un kilojoule – cantitatea de energie cheltuită pentru deplasarea unei mase de lkg pe distanţa de 1 metru cu o forţă de un newton.

În asigurarea unei alimentaţii raţionale se folosesc calcule la baza cărora stau coeficienţii calorici fiziologici, ce rezultă prin arderea trofinelor in organism.

Glucidele şi lipidele se oxidează in organism pană la produşii finali (CO₂ şi N₂O), pe cand proteinele nu ajung la acest stadiu. Ureea, rezultată in cantitate mare din acest catabolism, conţine energie calorică, ceea ce determină o diferenţă intre coeficientul caloric fiziologic şi cel fizic^[3].

În viziunea ştiinţei fiziologice contemporane, dezechilibrul energetic se apreciază ca o complexitate de deficienţă proteico-energetică. Apariţia unor afecţiuni – distrofia alimentară, marasmul proteic etc. – este cauzată anume de deficienţa proteico-energetică.

Dezechilibrul energetic se poate solda cu cele mai negative şi drastice consecinţe. Asemenea cazuri se intamplă în alimentaţia abundentă timp indelungat, cand aportul energetic depăşeşte cu mult cheltuielile de energie.

Astfel de afecţiuni ca obezitatea alimentară, ateroscleroza, hipertensia arterială apar şi progresează anume pe fundalul alimentaţiei abundente. Deci, atât dezechilibrul energetic negativ, cât şi cel pozitiv pronunţat se reflectă patologic asupra stării organismului, modifică drastic metabolismul, iar ca urmare – şi capacităţile funcţionale şi structurale morfologice ale diferitor organe şi sisteme.

O funcţionalitate fiziologic normală a organismului poate fi atinsă şi menţinută numai în cazul unui echilibru energetic perfect, adică în cazul în care aportul de energie prin energie şi cheltuielile de energie prin mişcări, eforturi fizice se află într-un bun echilibru.

Chiar în condiţiile repausului absolut, organismul consumă energie, pentru că reacţiile metabolice continuă să se desfăşoare. Acest consum minim de energie reprezintă metabolismul bazai. La un adult, metabolismul bazai este de 1 kcal/oră pentru un kilogram de greutate corporală.^[4]

Copiii şi adolescenţii au metabolismul bazai mai accentuat decât cei adulţi.

După 45 ani, metabolismul bazai scade şi la 55-60 ani este cu 15-20% mai redus decat la 25 ani, iar la 80 ani – cu 30%.

Pentru a determina metabolismul bazai, sunt aplicate metodele:

1. Determinarea metabolismului bazai după metoda calorimetriei directe.
2. Calcularea metabolismului bazai după tabele.
3. Determinarea metabolismului bazai prin metodele calorimetriei indirecte, analizei chimice complete a gazelor (Douglas-Haldane).

Cheltuielile energetice (CE) ale organismului sunt constituite din 3 părţi: pentru metabolismul bazai, pentru consumul de alimente şi pentru activitatea musculară. Primele două componente mari mai sunt numite şi cheltuieli de energie.

Ele nu pot fi reglementate (sunt nedirijate), in timp ce ultima este legată de activitatea musculară şi poate fi reglementată (dirijată) (intr-o anumită măsură).

Consumul de energie la desfăşurarea reacţiilor metabolice vitale (metabolismul bazai) pentru fiecare persoană este constant şi depinde de sex, vârstă şi masa corporală. Metabolismul bazai este apreciat, de regulă, dimineaţa pe nemâncate (timp de 14-16 ore, la temperatura aerului de 20°C, persoana fiind într-o relaxare completă timp de o oră).

În scopuri practice, pentru determinarea valorii metabolismului bazai (MB) în kcal sunt folosite tabele speciale.

Pentru un „bărbat de referinţă” cu masa corpului de 70 kg, cheltuielile metabolismului bazai sunt de aproximativ 1700 kcal, iar pentru o „femeie de referinţă” cu masa corpului de 60 kg ele alcătuiesc cca 1400 kcal. O masă destul de modestă sporeşte CE ale organismului uman.

Acest efect, numit acţiune specifică dinamică a alimentelor (ASDA), este cauzat de necesitatea funcţionării diferitor organe in legătură cu dereglarea şi asimilarea lor. Nivelurile ASDA depind de principiile nutritive care servesc drept surse de energie (proteine, lipide, glucide) ori se află în cantităţi mai sporite in alimentele consumate.

Aşadar, ASDA este de 20-40% pentru proteine, 4-8% pentru lipide şi 2-5% pentru glucide (faţă de metabolismul bazai). in cazul unei alimentaţii echilibrate, ASDA este de cca 10%, adică efortul energetic suplimentar al organismului faţă de metabolismul bazai este de cca 10%. CE cauzate de activitatea musculară vor depinde, de fiecare dată, de felul concret de activitate şi durata acesteia.^[5]

[1] Mincu I., Impactul în alimentaţie, Bucureşti, 1993, p. 199

[2] Chirlici A., Jalbă U., Igiena alimentaţiei, Chişinău, 2001, p. 192

[3] Idem, p. 199

[4] Paraschiv Claudius Marian, Tratat pentru Alimentația Naturală a Omului, Editura Christalin, București, 2003, p. 349

[5] Idem, p. 350