Hrana noastră cea de toate zilele

Fie ca hrana voastră să fie medicament, iar medicamentele să vă fie hrană. (Hippocrate)

Hrana constituie condiția esențială a existenței umane. Nu este de mirare că se stârnesc așa de multe discuții în jurul acestui subiect.

Acum, în era în care domină rațiunea științei s-ar părea firesc să nu existe nicio rezervă față de așa-zisa „alimentație rațională“, în sensul ei autentic.

A miza pe un adevăr științific înseamnă a lua ca bază a realității elemente verificabile după criteriile stabilite de știință. Și totuși, suntem foarte avansați în genetică, în chirurgie, endocrinologie, microbiologie, etc., dar eșecurile alimentației moderne sunt vizibile de la un capăt la altul al Terrei și în primul rând la cei doi poli opuși – al bogăției și al sărăciei. Obezitatea monstruoasă generată de o alimentație fadă, modificată genetic, la un pol, și moarte prin subnutriție, la celălalt pol.

Diabetul, hipertensiunea arterială, ulcerul gastric sau duodenal, tumorile tubului digestiv, bolile degenerative etc. sunt eșecuri ale modului de a ne hrăni. Pentru că nu este important numai cu ce ne hrănim, ci și cum ne hrănim.

O hrană normală trebuie să asigure nu numai refacerea energiei consumate, ci să aibă un efect benefic optim și asupra vitalității, a intelectului, a bunei dispoziții, a randamentului și chiar a longevității. Nemulțumită de hrana tradițională, omenirea se află într-o permanentă căutare a ceva nou, cu alte valențe pentru sănătatea organismului.

Hrana noastră cea de toate zilele

Hrana vie este rezultatul unei astfel de căutări. Sunt deja în lume o serie de clinici care fac terapia bolii canceroase, și nu numai, cu acest tip de hrană. Partizanii săi aduc drept argument cazurile clinice rezolvate fericit. Argumentele susținătorilor acestui mod de hrănire pot să fie parțial logice: păstrarea conținutului în vitamine și enzime. De aceea, la mare preț sunt sucurile de fructe și legume. Dar vine Oshawa cu macrobiotica și deconseiază categoric utilizarea lor pe motiv că generează hiperaciditatea, ca de altfel și oțetul de mere pe care însă Jarvis îl recomanda cu toată convingerea.

Unii sfătuiesc consumul de apă la minim 2 litri / zi și sarea în cantități cât mai reduse. Oshawa spune NU apei, dar afirmă lipsa de nocivitate a sării.

Unii afirmă nocivitatea cărnii, alții spun că nu se poate trăi fără proteinele de origine animală. și totuși, sunt vegetarieni convinși care au renunțat la carne fără să aibe vreo consecință.

Hrana noastră cea de toate zilele

Hrana vie este o alimentație fără foc, dar istoria ne spune că descoperirea focului a permis maimuței să se înalțe la om prin dezvoltarea creierului, favorizat de un nou mod de hrănire, acesta consumând 20% din energia organismului. Ar putea fi doar o ipoteză.

Contraargumentul științific: prelucrarea hranei prin foc este strict necesară pentru o bună digestie. Și pare logic să fie așa, oricum, nu este ușor pentru mentalitatea umană să renunțe brusc la o modalitate de hrănire cu un trecut de multe sute de mii de ani.

Fiecare partizan al unei hrăniri neconvenționale își aduce argumentele sale.

Cum să te orientezi?

Cine are dreptate?

Greu de spus.

Este mai degrabă o mare derută în acest sens, ca de altfel în întreaga noastră gândire socială, politică și religioasă. Trăim mai mult într-o lume a „modei“, a modelelor împrumutate orbește de aiurea decât într-o lume a rațiunii, iar timpul rãmâne judecãtorul suprem.

Un alt posibil criteriu de stabilire, dacă nu a unui adevăr, măcar a unei surse sigure de procurare a unor produse, îl constitue mănăstirile din țara noastră. În România, în ultimii ani, mănăstirile au valorificat rețete străvechi atât ale unor remedii pentru sănătate, cât și ale unor rețete culinare.

Iar dacă în tumultul de căutări predomină incertitudinea, suspiciunea și neîncrederea față de proveniența materiei prime, putem să ne bucurăm de tot ce se prepară în mănăstiri. Aici se păstrează cu sfințenie cele două rânduieli: una, lăuntrică, şi alta, exterioară. Iar dacă partea lăuntrică presupune rugăciune și priveghere, partea exterioară presupune munca de orice fel, după rânduiala fiecărei mănăstiri. De la munci agricole fără a altera în vreun fel pământul, ca dar al lui Dumnezeu, până la alte îndeletniciri folositoare. În ultimii ani, în câteva mănăstiri din țară, una dintre îndeletniciri a fost valorificarea unor rețete străvechi ale unor leacuri cu efecte deosebite pentru sănătate.

Pe darurimanastiresti.ro pot fi descoprite astfel de rețete și leacuri.