Ziua națională a României 1 decembrie
1 Decembrie este ziua sfântă a mulțumirii aduse lui Dumnezeu și a recunoștinței și cinstirii aduse eroilor făuritori ai unității naţionale!
Ziua națională a României 1 decembrie
Aceste chipuri de lumină, cu valoare de simbol și de reper, trebuie cunoscute și cinstite ca fiind componenta majoră a identității și demnității. A dăinuirii și dezvoltării spirituale a poporului român.
Creștinat, adică unit cu Hristos prin Botez, pe când se forma ca popor nou în istorie, poporul român poartă în sufletul său în același timp pecetea tainei Crucii și Învierii lui Hristos. Trăind ritmic istoria ca pe o Cruce și o Înviere, suferință și speranță, întristare și bucurie. Taina Crucii care se înalță în slava Învierii este înscrisă pe Stema României. Ca simbol al dăinuirii noastre și program spiritual al devenirii noastre.
Ziua națională a României 1 decembrie
De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Crucea în plisc, arătând că numai prin credință și iubire jertfelnică noi ne-am apărat patria. Am dăinuit ca neam și am păstrat unitatea și demnitatea noastră ca stat național.
Este esențial să redescoperim elementele esențiale ale identității românești pentru a transmite lumii un mesaj pozitiv despre România şi despre spiritul sau etosul poporului român. Degradarea identității naționale trebuie oprită prin cultivarea culturii naționale. A credinței și a tradițiilor populare în cadrul cooperării globale, prin susținerea și promovarea simbolurilor și proiectelor culturale de afirmare a identității naționale.
Ziua națională a României 1 decembrie
Să păstrăm și să cultivăm darul unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului român. Obținut cu multe jertfe și multe eforturi spirituale și materiale, spre slava Preasfintei Treimi. Binele țării noastre și bucuria românilor de pretutindeni.
Să confirmăm adevărul esențial că numai prin Cruce s-a ajuns la Înviere și numai prin luptă jertfelnică românii au dobândit unitatea, libertatea și demnitatea națională.
Ziua națională a României 1 decembrie
Să luăm pildă de la corifeii Marii Uniri pe care-i admirăm totdeauna pentru unitatea lor de acţiune şi pentru realizările care au urmat după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. În unire se află puterea şi demnitatea, binecuvântarea şi bucuria unui popor. Dezbinarea, însă, este ucigătoare şi umilitoare pentru un popor. Deoarece ea slăbeşte şi degradează viaţa acestuia. Uniţi în „cuget şi simţiri” putem birui dificultăţile şi încercările vieţii. Unirea întăreşte şi înalţă un popor.
Ziua națională a României 1 decembrie
Astăzi, într-o lume globalizată şi secularizată, nivelatoare de identităţi culturale pentru câștig de capital financiar imediat. România trebuie să își păstreze identitatea şi să îşi promoveze simbolurile şi valorile spirituale. (…) Doar o mai bună cunoaștere a identității şi a demnității naţionale ajută un popor să se dezvolte. Și să dăinuie în istorie, intrând în dialog demn şi creator cu alte popoare.
Ziua națională a României 1 decembrie
Desăvârşirea statului naţional unitar român a marcat un moment cardinal şi pe planul spiritualităţii româneşti. Ziua de 1 Decembrie purtând cu sine mărturia unui eveniment unic în felul său pentru Biserica Ortodoxă Română.
Biruinţa repurtată de neamul românesc în Decembrie 1918 era şi biruinţa Bisericii noastre strămoşeşti, şi aceasta din două motive:
- Ortodoxia românească nu a fost numai martoră a istoriei poporului român. Ci, prin ierarhi, clerici, monahi şi credincioşi, ea a fost întotdeauna o participantă activă şi hotărâtă la actele fundamentale ale destinului nostru naţional.
- Grelele şi numeroasele pătimiri îndurate de credincioşii transilvăneni pe parcursul mai multor veacuri. Pătimiri care au fost o neîntreruptă jertfă pentru păstrarea credinţei ortodoxe străbune, au fost acum răsplătite.
Proclamarea solemnă a unirii, la 1 Decembrie 1918,
a fost privită de Biserica Ortodoxă Română drept „ziua învierii” obştii româneşti în România Mare. Făurirea statului naţional unitar român a avut o răsfrângere firească şi pe plan spiritual bisericesc. Ea impunând uniformizarea şi organizarea sinodal-unitară a Bisericii Ortodoxe Române din toate provinciile româneşti sub conducerea Sfântului Sinod. În acelaşi timp, ea a creat, în spiritul Canonului 34 Apostolic (ce vorbeşte despre Biserica unei naţiuni, despre organizarea acesteia în strânsă legătură cu organizarea statală), şi premisele ridicării Bisericii Ortodoxe Române Autocefale la rangul de Patriarhie (1925).
Unic în istoria poporului român,
prin amploarea şi semnificaţiile sale, evenimentul Marii Uniri nu a fost efectul unei întâmplări, al unei conjuncturi favorabile sau al unor înţelegeri la masa tratativelor, ci rezultatul firesc al luptei întregului neam românesc şi un act de profundă dreptate istorică.
(sursa: basilica.ro și doxologia.ro)
